Ultimii meșteri șindrilari din Apuseni: Petru Popa duce mai departe o meserie moștenită din generație în generație
În satul Bărăști din comuna Albac, județul Alba, se mai găsesc și astăzi câteva familii care păstrează vie tradiția meseriei de șindrilar. Printre acestea se numără și Petru Popa, un localnic care a moștenit meșteșugul din familie și îl practică cu pasiune și dăruire, fiind unul dintre ultimii meșteri șindrilari din zonă.
Bărbatul a făcut primii pași în această meserie la o vârstă fragedă, în jurul a 13–14 ani, atunci când a început să meargă la lucru împreună cu tatăl său. La început puneau șindrila pe pereți, apoi pe acoperișurile caselor tradiționale. Meșteșugul a fost moștenit chiar de la tatăl său, iar Petru Popa speră ca și cei doi băieți ai săi să învețe această îndeletnicire. Atunci când timpul le permite, de exemplu în vacanța de vară, băieții se alătură tatălui la pregătitul șindrilei, ocazie cu care pot câștiga și un ban în plus.
Cum se confecționează șindrila
Primul pas în realizarea șindrilei constă în alegerea lemnului, care trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie moale, să se crape bine și să nu aibă noduri. „În perioada de toamnă, după ce nu mai are sevă, ne pregătim materialul. Mergem în pădure și îl alegem. În ianuarie – februarie se taie materialul pentru șindrilă, aceasta este prima etapă. Îl aducem acasă, îl secționăm la 40 cm, apoi îl despicăm în bucăți de 4 – 6 cm, în funcție de grosimea lemnului. După aceea îl feliem – aceasta este șindrila – cu o grosime de aproximativ 2 cm”, a povestit bărbatul.
Când vremea se încălzește și întregul proces de realizare a materialului s-a încheiat, urmează partea de montaj, care implică multă muncă „tot pe acoperișuri”. Petru Popa își amintește că cel mai înalt punct la care a lucrat a fost de aproximativ 45 de metri, la o biserică din Huedin, județul Cluj.
O tradiție de familie, cu viitor incert
Atât bunicii, cât și părinții lui Petru Popa au practicat meseria de șindrilar, astfel încât bărbatul face parte dintr-o lungă istorie de meșteri în domeniu. În privința viitorului acestei îndeletniciri, el este însă rezervat: „Dacă merg treburile tot așa, nu o să mai muncească nimeni. E o muncă destul de grea să stai tot pe acoperișuri. Nu e ușor”. Cu toate acestea, speră ca măcar în familia sa meseria să fie dusă mai departe de cei doi băieți ai săi: „Sper să continue, că e păcat să nu mai facă nimeni treaba asta”.
Cât de rezistentă este șindrila și cât costă
Șindrila pusă în două straturi și tratată corespunzător, cu soluțiile speciale de protecție disponibile în prezent, poate rezista până la 50 de ani. În trecut, oamenii nu aveau cu ce să o trateze, așa că o afumau: după confecționare, așezau bucățile de lemn pe un suport și aprindeau focul dedesubt. Fumul le usca, scotea rășina din lemn și reprezenta, practic, tratamentul tradițional al șindrilei. Prin această metodă, materialul ajungea să reziste chiar și până la 40 de ani. Un exemplu în acest sens este biserica din Huedin, acoperită în anul 1977, care rezistă și în ziua de astăzi.
În ceea ce privește prețurile, acestea diferă în funcție de tipul lucrării și de acoperiș: „Au mai multe prețuri. Depinde de producător. Șindrila, pot să vă spun, în două straturi, e la 350 de lei metrul pătrat. Însă, dacă, spre exemplu, avem o biserică, acolo prețurile variază în funcție de înălțime și de unghiuri”, a explicat meșterul.
O altă tradiție preluată din familie
Pe lângă șindrilă, familia lui Petru Popa a mai preluat de la bunici și străbunici o tradiție: confecționarea lespezilor de piatră. Bărbatul spune însă că, în ciuda comenzilor numeroase, timpul nu le permite să le realizeze pe toate: „Suntem prea puțini meseriași și prea multe lucrări”, a încheiat el.
