Un artist din Rwanda și-a găsit locul la Alba Iulia: Niyigena Theophile transformă chipurile în opere de artă
La 26 de ani, Niyigena Theophile a parcurs un drum care leagă două lumi și două culturi aflate la mii de kilometri distanță. Originar din Rwanda, tânărul artist s-a stabilit la Alba Iulia, oraș în care continuă să se formeze și să creeze, transformând experiențele, oamenii și chipurile pe care le întâlnește în adevărate opere de artă.
Pentru Theophile, arta nu este doar o profesie, ci un mod de a privi lumea. Portretele sale surprind mai mult decât trăsături și expresii: ele caută emoția, povestea și identitatea celui reprezentat.
De la arta grafică la mozaicul bizantin
Parcursul său artistic a început în Rwanda, unde a urmat studiile liceale la „École d’Arts de Nyundo”, specializându-se în Artă Grafică – desen, gravură și ilustrație. A continuat apoi în România, absolvind Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, specializarea Pictură.
În prezent, Niyigena Theophile este masterand în anul al II-lea la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, la Facultatea de Teologie Ortodoxă, specializarea Mozaic Bizantin. Alegerea adaugă o nouă dimensiune parcursului său artistic, apropiindu-l de una dintre cele mai vechi forme ale artei creștine.
„20 la sută talent și 80 la sută muncă”
Artistul spune că primul portret de care a fost cu adevărat mândru a fost o pictură realizată pentru verișoara sa în 2016, în primul an la școala profesională de artă. Acea lucrare i-a dat încrederea că, dacă rămâne consecvent, poate ajunge departe.
Despre rețeta unui portret reușit, Theophile este clar: oamenii cred că un portret frumos este doar talent nativ, însă în spate se află foarte multă transpirație, ore de exercițiu, eșecuri și disciplină. Talentul oferă ideea în câteva minute, iar executarea durează de la câteva ore la două zile, în funcție de complexitate. În schimb, mozaicul cere săptămâni întregi de tăiat piatră cu piatră. „Aș spune că este 20 la sută talent și 80 la sută muncă și răbdare”, afirmă el.
Alba Iulia, un „acasă” departe de casă
Artistul a venit la Alba Iulia pentru că își dorea o schimbare. Studiase arta grafică și pictura, însă pictura devenise o zonă de confort și căuta ceva mai profund. Aici a descoperit mozaicul ca o adevărată specializare. Pe lângă mozaic, învață simultan tehnica icoanei, tehnica frescei și teologia din spatele lor.
Întrebat de ce nu a ales un oraș mai mare, răspunde: „Pentru mine nu a fost niciodată vorba despre infrastructură. Orașele mari îți oferă multe, dar îți și risipesc atenția. Alba Iulia îmi oferă exact ce am nevoie acum: liniște, concentrare și trecerea de la efemeritatea picturii la eternitatea pietrei.”
Orașul l-a influențat profund. Dacă înainte arta sa era pe hârtie și pânză – efemeră, rapidă –, Alba Iulia este un oraș al pietrei. Zidurile Cetății, istoria romană și bisericile ortodoxe vorbesc despre lucruri care dăinuie. „Orașul m-a influențat să trec de la desenul rapid la mozaic, de la ceea ce se poate șterge la ceea ce rezistă”, spune artistul.
Expoziții, comenzi și proiecte în oraș
Theophile a expus de două ori la Museikon, în cadrul expozițiilor studențești organizate de universitate, și a avut o expoziție personală, „Niyigena 1”, în perioada mai-iunie la Framm’s în Alba Iulia. A realizat comenzi de portrete pentru oameni din oraș, atât adulți, cât și copii, și a participat la proiectul „Suvenir la înălțime!”, realizat de Haida la Alba Iulia și Urban Colors.
Despre experiența de a fi tânăr artist într-un oraș precum Alba Iulia, spune că este liniștit, dar nu plictisitor. „Într-un oraș mare ești pierdut, ești doar unul dintre sute de artiști. În Alba Iulia ești văzut. Oamenii te cunosc, vorbesc cu tine, îți cer un portret”, explică el. Simte că orașul îi oferă suficiente oportunități și că, dacă lucrezi serios, îți oferă spațiu să crești.
Un vis care unește Rwanda și România
Artistul trăiește exclusiv din artă din 2018, aceasta fiind singura sa profesie full-time. Acum își dorește să treacă la nivelul următor: de la desen și portrete la mozaic monumental, lucrări care vor rămâne peste decenii sau sute de ani.
De câteva luni visează la o pictură murală de mari dimensiuni într-un spațiu public din Alba Iulia – o lucrare care să fie o punte simbolică între cele două case ale sale: Rwanda și România. Un mozaic sau o pictură murală care să unească culorile, chipurile și poveștile culturale din ambele locuri.
Cel mai mare vis al său este să-i facă pe oameni să înțeleagă adevărata esență a vieții prin arta sa și să le aducă bucurie. Își dorește, de asemenea, să construiască un brand sustenabil și activ pe termen lung din meseria sa. „Succesul adevărat înseamnă pentru mine să mă concentrez pe măiestria în sine, în fiecare zi, și apoi să folosesc veniturile din această măiestrie pentru a îmbunătăți viața celor din jur”, mărturisește artistul.
