Sfecla roșie: proprietăți nutritive și beneficii pentru sănătate
Sfecla roșie este apreciată pentru valoarea nutritivă, conținutul de antioxidanți și efectele potențial benefice asupra sistemului cardiovascular. Consumată crudă, fiartă, coaptă sau sub formă de suc, poate contribui la o alimentație echilibrată datorită vitaminelor, mineralelor, fibrelor și compușilor bioactivi. Dincolo de culoarea intensă și gustul dulceag, se remarcă prin nitrații naturali și betalaine, pigmenți vegetali care au atras atenția cercetătorilor.
Ce conține sfecla roșie
Sfecla roșie are un conținut caloric redus și oferă nutrienți importanți: folat (vitamina B9), potasiu, mangan și vitamina C, alături de fibre și compuși antioxidanți. O porție de 100 de grame crudă furnizează aproximativ 43 de kilocalorii, 2,8 grame de fibre și 109 micrograme de folat, cu variații în funcție de soi și preparare. Fibrele susțin tranzitul intestinal, folatul este esențial pentru formarea celulelor și sinteza ADN-ului, iar potasiul participă la reglarea tensiunii arteriale și la funcționarea mușchilor și a sistemului nervos. Betalainele, pigmenții roșu-violeți, au proprietăți antioxidante și sunt studiate pentru protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Efectele asupra tensiunii arteriale
Unul dintre beneficiile cel mai bine studiate vizează sănătatea cardiovasculară. Nitrații naturali sunt transformați de organism în oxid nitric, moleculă implicată în relaxarea vaselor de sânge și reglarea circulației. Astfel, consumul de sfeclă, în special de suc, poate contribui la o reducere modestă a tensiunii arteriale la unele persoane, în funcție de cantitate, particularitățile organismului și starea generală de sănătate. Sfecla nu înlocuiește însă tratamentul prescris pentru hipertensiune și nici măsurile recomandate de medic.
Rolul în efortul fizic și digestie
Nitrații sunt cercetați și pentru influența asupra performanței fizice: prin creșterea disponibilității oxidului nitric pot îmbunătăți eficiența utilizării oxigenului în anumite tipuri de efort. Unele studii au observat beneficii modeste pentru rezistență, mai ales la activitățile de anduranță, dar rezultatele nu sunt uniforme. În plus, fibrele mențin un tranzit intestinal regulat și pot susține bacteriile benefice din intestin. Sucul strecurat conține mai puține fibre decât leguma întreagă, așa că sfecla crudă sau gătită este o alegere mai bună pentru aportul de fibre.
Antioxidanți, ficat și mod de consum
Betalainele și alți compuși vegetali pot contribui la neutralizarea radicalilor liberi, asociați în exces cu stresul oxidativ. Studiile sugerează o posibilă influență asupra unor markeri ai stresului oxidativ și ai inflamației, însă dovezile clinice pe termen lung sunt limitate. Deși sfecla este promovată drept aliment pentru „detoxifierea” ficatului, nu există suficiente dovezi solide că ar curăța ficatul sau ar trata afecțiunile hepatice. Poate fi consumată crudă, fiartă, coaptă, sub formă de suc sau în supe, iar consumul regulat, în porții adaptate nevoilor, este mai important decât cantitățile mari administrate pe termen scurt.
Cine trebuie să consume sfeclă cu prudență
Deși este un aliment sigur pentru majoritatea oamenilor, persoanele cu antecedente de calculi renali de oxalat de calciu ar trebui să discute cu medicul despre cantitățile potrivite, deoarece sfecla conține oxalați. Cei cu tensiune arterială scăzută sau care urmează tratamente ce influențează tensiunea ar trebui să țină cont de posibilele efecte ale sucului concentrat. Sfecla poate colora temporar urina sau scaunul în roșu-roz, fenomen cunoscut ca beeturie, de regulă inofensiv, însă sângele suspectat în urină sau scaun, mai ales dacă persistă ori este însoțit de alte simptome, necesită evaluare medicală.
