Șase din zece companii din România au vulnerabilități financiare
Șase din zece companii din România prezintă cel puțin două vulnerabilități financiare care le pot afecta lichiditatea, profitabilitatea și capacitatea de dezvoltare, arată o analiză realizată de compania de consultanță TPC Concept. Printre principalele probleme se numără capitalizarea insuficientă, îndatorarea ridicată, presiunea asupra capitalului de lucru și marjele de profit reduse.
Riscurile apar într-un moment în care economia românească traversează o perioadă de creștere slabă. Potrivit prognozei publicate în mai 2026 de Comisia Europeană, produsul intern brut al României ar urma să crească cu numai 0,1% în acest an, după un avans de 0,7% în 2025. Instituția europeană anticipează și o reducere a consumului intern, pe fondul inflației persistente și al măsurilor de consolidare fiscală.
Lichiditatea, principala problemă a companiilor
O firmă poate înregistra vânzări și poate avea comenzi fără să dispună, în același timp, de suficienți bani pentru plata salariilor, a furnizorilor, a ratelor bancare sau a taxelor. Situația apare atunci când încasările întârzie, iar obligațiile financiare trebuie achitate la termene fixe. Pentru companiile care funcționează cu rezerve reduse, acumularea facturilor neîncasate poate transforma rapid o problemă temporară de numerar într-o dificultate financiară mai amplă.
Capitalizarea insuficientă limitează capacitatea firmelor de a absorbi șocuri economice, în timp ce îndatorarea ridicată le expune la costuri de finanțare și obligații suplimentare. În cazul societăților cu profituri mici, chiar și o scădere moderată a vânzărilor sau o creștere a cheltuielilor poate reduce semnificativ resursele disponibile. Problemele se pot transmite și de la o companie la alta: atunci când un client întârzie plata unei facturi, furnizorul său poate ajunge, la rândul său, în situația de a amâna plățile către propriii parteneri.
Comerțul, construcțiile și transporturile, printre sectoarele expuse
Potrivit analizei TPC Concept, vulnerabilitățile sunt mai vizibile în comerț, construcții, transporturi și o parte a industriei prelucrătoare. În comerț, reducerea puterii de cumpărare poate afecta volumul vânzărilor, în timp ce stocurile și obligațiile față de furnizori continuă să genereze cheltuieli. În construcții, durata proiectelor, costurile materialelor și decalajele dintre executarea lucrărilor și încasarea facturilor pot amplifica presiunea asupra fluxului de numerar. Pentru firmele de transport, combustibilul, întreținerea vehiculelor, salariile și finanțarea flotelor reprezintă cheltuieli care trebuie acoperite chiar și atunci când plățile clienților întârzie.
Datele privind insolvențele confirmă că unele dintre aceste sectoare sunt deja sub presiune. Conform studiului Coface referitor la anul 2025, în România au fost deschise 7.553 de proceduri noi de insolvență, față de 7.274 în 2024. Comerțul cu ridicata și cu amănuntul, inclusiv repararea autovehiculelor și motocicletelor, a înregistrat 1.844 de cazuri, construcțiile 1.580, iar transporturile și depozitarea 939. Împreună, cele trei sectoare au reprezentat aproximativ 58% din totalul procedurilor noi de insolvență. Insolvența nu trebuie confundată însă cu simpla existență a unor vulnerabilități financiare: nu toate firmele cu probleme ajung în această situație.
Următoarele 6–12 luni, o perioadă importantă pentru firme
Analiza avertizează că vulnerabilitățile financiare s-ar putea transforma în dificultăți mai mari în următoarele 6–12 luni. Evoluția efectivă va depinde de ritmul încasărilor, costurile de finanțare, cererea pentru bunuri și servicii și capacitatea companiilor de a-și adapta cheltuielile. Într-un mediu economic fragil, firmele cu datorii mari, capital propriu redus și rezerve limitate au mai puține posibilități de a absorbi perioadele dificile, în timp ce companiile cu lichidități suficiente, costuri bine controlate și o bază diversificată de clienți pot avea o poziție mai bună.
Pentru firme, prioritățile sunt gestionarea atentă a fluxului de numerar, urmărirea facturilor restante, evaluarea riscurilor asociate clienților și furnizorilor și evitarea acumulării unor obligații care nu pot fi susținute de veniturile estimate. În paralel, diversificarea portofoliului de clienți și menținerea unor rezerve financiare pot reduce dependența de încasări individuale și pot oferi mai multă flexibilitate în perioadele cu activitate economică slabă.
