Nostalgia comunismului și realitatea din arhivele Securității
Un sondaj realizat de INSCOP Research la comanda IICCMER arăta că 55,8% dintre români consideră că regimul comunist a fost, per ansamblu, un lucru bun pentru țară, iar 66,2% au o părere bună sau foarte bună despre Nicolae Ceaușescu. Aproape jumătate dintre respondenți, 48,4%, credeau că se trăia mai bine înainte de 1989. În același timp, 80,9% recunoșteau că exista mai puțină libertate, iar peste 65% considerau că exista mai puțină corupție și instituții mai eficiente. Nostalgia crește la persoanele peste 60 de ani, 67%, și la cele cu studii primare, 72%, dar aproape jumătate dintre tinerii de 18-29 de ani au declarat o părere pozitivă despre regim.
În contrast cu această imagine, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității publică documente desecretizate care arată cât de dificil era traiul cotidian înainte de decembrie 1989. Instituția amintește de faimoasa plasă PPC – „poate pică ceva” – pe care niciun cetățean responsabil nu o lăsa acasă, pentru că mărfurile nu erau niciodată garantate în magazine.
Criza alimentară documentată în notele Securității
Ultimul deceniu al „epocii de aur” a însemnat raționalizare generalizată la alimente, energie și combustibil, o lipsă cronică pe care propaganda o numea „alimentație științifică”. O notă secretă a Securității din mai 1989 ilustrează amploarea crizei: la lapte, producția atingea doar 38% din plan, iar produsele complementare lipseau aproape complet, inclusiv din aprovizionarea creșelor și grădinițelor. La preparatele din carne, jumătate din materia primă provenea din tăieri de necesitate sau din carne cu valoare nutritivă redusă, iar lipsa condimentelor și membranelor afecta calitatea și aspectul produselor, frecvent refuzate de cumpărători. Uleiul și zahărul erau distribuite sub cotele contractate, unele orașe nefiind aprovizionate deloc într-o lună. Ouăle ajungeau în comerț în proporție de doar 30% din necesar, iar legumele proaspete se depreciau în magazine din cauza distribuției defectuoase.
Nemulțumirile cetățenilor, raportate de informatori
Ofițerii Securității urmăreau activ nemulțumirile cetățenilor. Orice critică spusă la coadă, la locul de muncă sau într-o scrisoare privată putea fi raportată drept „comentariu tendențios”, iar informatorii transmiteau mai departe fiecare frază nemulțumită. Un raport al maiorului Emil Pop din octombrie 1980 descrie indignarea muncitorilor din construcții, unde un „meseriaș de categorie superioară” ajunsese să muncească o oră întreagă pentru contravaloarea a trei ardei. În septembrie 1980, la vestea că au ajuns gogoșari la aprozar, echipe de zidari și dulgheri au abandonat șantierul Consiliului Popular Municipal timp de aproape șase ore pentru a sta la coadă.
Același ofițer a raportat conținutul unei scrisori interceptate, în care o femeie din Dej își descria viața: „Viața asta este numai un chin, o suferință, o luptă, este nenorocită. Aș renunța la această luptă dacă nu aș avea cei doi copii căci săracii au avut nenorocul să se nască pentru așa zile grele. Aici nimic nu se găsește. Pentru toate trebuie să stau la coadă cu copii cu tot când la ouă, când la zahăr”.
Un alt raport din octombrie 1980, bazat pe surse racolate din rândul populației – vecini, colege de muncă, pensionari – plătiți să raporteze nemulțumirile celor din jur, descrie haosul de la o măcelărie: rând format de la ora 7.00 dimineața, cu oameni care își aduseseră scaune, scandal după-amiaza când muncitorii veniți de la program au încercat să intre în față, iar seara, la ora 21.00, coada avea încă 200 de persoane. Un bărbat din Turda aștepta de la ora 16.00 și avea peste 100 de oameni în față, sperând să apuce cele două kilograme de carne alocate fiecărei persoane.
Alte voci descriau nemulțumiri legate de scumpirea chiriilor, lipsa cartofilor sau temeri legate de mișcările sindicale libere din Polonia. Un fost condamnat politic ar fi spus că și-ar dori sindicate libere și în România. Alții comentau: „măcelăriile și prăvăliile goale, dar chiriile se măresc. Cred că a sosit și la noi timpul să se deștepte și țăranul care vede că tot produsul care l-a realizat la C.A.P. se duce la stat, la bazele de recepție și lor nu le rămâne nimica de mâncare”.
Documentele publicate de CNSAS oferă o imagine radical diferită de cea vehiculată de nostalgicii regimului: un sistem care își monitoriza propriii cetățeni pentru simplul fapt că spuneau adevărul despre lipsurile cotidiene.
