Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului și lui Hristos Cel Înviat
Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare dedicată Maicii Domnului, care va fi celebrată în acest an pe 17 aprilie. Deși nu are o dată fixă, este prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată, prima după Sfintele Paști. Această tradiție are la bază o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, unde, conform legendei, un orb a recăpătat vederea după ce s-a spălat cu apă dintr-un izvor sacru. Împăratul Leon, neincoronat la vremea respectivă (între anii 457-474), a împlinit voința Maicii Domnului, aducând orbului apă din acest izvor pentru a-i potoli setea și a-i unge ochii întunecați.
După ce Leon a devenit împărat, el a comandat construirea unei biserici pe locul unde s-a produs această minune, dedicată „Izvorului Tămăduirii”. Împăratul Justinian (r. 526-575) a fost, de asemenea, vindecat de o boală gravă în această biserică, ridicând-o ulterior, mai mare ca dimensiuni, ca un act de mulțumire. Din păcate, această ctitorie a fost distrusă în anul 1453 de invazia turcă, dar credința oamenilor în apă tămăduitoare a persistat și se conservă și astăzi.
Izvorul tămăduitor din perioada lui Leon a supraviețuit, iar cei care vizitează astăzi Istanbulul pot vizita biserica Izvorului Tămăduirii. Pe lângă construcția actuală, datând din secolul al XIX-lea, se află un paraclis din secolul al V-lea, unde izvorăște apă considerată a avea proprietăți vindecătoare.
De Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele printr-o slujbă cunoscută sub denumirea de Aghiasmă Mică. Cuvântul „aghiasmă” derivă din grecescul „aghiasmos”, ce înseamnă sacru, sfânt. Această zi este marcată prin ceremonialuri specifice, iar apa sfințită este folosită de credincioși atat în locuințele lor, cât și în biserici.
România beneficiază de asemenea de izvoare tămăduitoare. Un exemplu remarcabil se găsește în comuna Poșaga, din județul Alba, unde intrarea în incinta mănăstirii se face printr-o poartă din lemn de stejar, măiestrit sculptată de Vasile Sălăjan în 1981.
În iconografia sărbătorii, Maica Domnului și Hristos sunt reprezentați într-un bazin asemănător cu o cristelniță. Fecioara Maria este depictedă cu mâinile ridicate, simbolizând rugăciunea, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, răspunzând astfel supliciilor Maicii Sale. Din acest bazin izvorăște apă care vindecă atât sufletele, cât și trupurile celor ce cred.
Deși „Izvorul Tămăduirii” este o zi închinată Maicii Domnului, se subliniază că aceasta nu poate fi disociată de Hristos, căci ea îl poartă mereu în sufletul ei, devenind astfel și o sursă de tămăduire pentru credincioși. Să ne întărească Dumnezeu să bem din această apă vie!
