Contracte de muncă vechi de aproape 1.900 de ani, expuse la Muzeul Național de Istorie a României
Recent, muzeologii au deschis o fereastră fascinantă către trecut, prin expunerea a două tăblițe cerate, conservate cu mare grijă, care atestă existența unor contracte de muncă în Dacia romană. Aceste documente, descoperite la Alburnus Maior, actuala Roșia Montană, datează din perioada romană, și oferă o privire unică asupra organizării sociale și economice din acele timpuri îndepărtate.
Provenind din colecția celebrilor Tăblițe Cerate Dacice, cunoscute și sub numele de Tripticele Transilvane, aceste contracte de muncă sunt dintre cele mai vechi și valoroase găsite vreodată. Menținute într-o stare remarcabilă, tăblițele sunt o veritabilă comoară pentru istorici, oferind o imagine clară asupra muncii din mines, a relațiilor sociale și a aplicării dreptului roman în provincia Dacia.
Tăblițele cerate au fost descoperite în timpul exploatărilor miniere din secolele XVIII–XIX, când galeriile miniere de la Alburnus Maior au fost redeschise. Deși peste 30 de astfel de documente au fost găsite, doar 25 au supraviețuit trecerii timpului, cele mai multe degradându-se sau pierzându-se. Valoarea acestor artefacte nu poate fi subestimată, deoarece ele ne ajută să înțelegem nu doar teoriile legale romane, ci și aplicarea lor practică în viața cotidiană.
Dintre cele două tăblițe expuse, prima, denumită Tabula Cerata D. XVIII, este deosebit de semnificativă, datând din 6 februarie 131 d.Hr. Aceasta este o mărturie a unui contract de muncă redactat de juristul Valerius Firmus. Documentul menționează un grup divers de contractanți, evidențiind bogăția etnică a comunității miniere. În contrast, cea de-a doua tăbliță, Tabula Cerata D. XI, datată 20 mai 164 d.Hr., se referă la un alt context economic, descriind o închiriere a forței de muncă sub numele arendașului Aurelius Adiutor.
Aceste documente nu sunt doar simple relicve arheologice; ele reprezintă dovezi concrete ale organizării muncii și ale formalizării relațiilor de muncă în societatea romană. Tăblițele de la Alburnus Maior transformă percepția asupra muncii în antichitate, arătând că angajatorii și angajații aveau deja o împărțire clară a drepturilor și obligațiilor, un concept nu atât de diferit de contractele moderne.
Așadar, expunerea acestor contracte de muncă la Muzeul Național de Istorie a României oferă o oportunitate rară de a explora dimensiunea juridică a muncii din Dacia romană, precum și impactul istoric al acestor convenții asupra evoluției dreptului muncii de-a lungul secolelor. Tăblițele cerate sunt un testament al dezvoltării societății romane și al normelor sale legale complexe, evidențiind o ereditate culturală pe care o putem încă studia astăzi.
