Doliu în Apuseni: tanti Anuța, bunicuța care a cucerit mii de inimi, s-a stins din viață
Tanti Anuța, bătrânica din Apuseni care a emoționat o țară întreagă prin bunătatea și simplitatea ei, a murit vineri, 22 octombrie 2026, la 86 de ani. Vestea a adus tristețe în rândul celor care au cunoscut-o personal, al voluntarilor care i-au fost alături și al oamenilor care i-au urmărit povestea online.
Cu aproape un an în urmă, povestea ei a ajuns la inimile oamenilor după ce Vasile, brașoveanul care și-a dedicat timpul ajutorării bătrânilor uitați de lume, și voluntarii OffroadAjută Apuseni au intervenit pentru a-i schimba viața. Mii de oameni își iau acum rămas-bun de la bunicuța pe care au ajuns să o iubească, chiar dacă mulți au cunoscut-o doar prin filmările de pe rețelele de socializare.
O viață în lipsuri, la 64 de lei pe lună
Povestea lui tanti Ana a devenit cunoscută în noiembrie 2025, când Vasile a ajuns la locuința ei din satul Galați, județul Alba. La 85 de ani, bătrânica își ducea zilele singură, într-o casă modestă, cu două camere și o cămară, având ca venit o indemnizație de numai 64 de lei pe lună. Locuința era într-o stare precară, iar acoperișul, pereții și soba aveau nevoie urgentă de reparații.
În ciuda sărăciei, tanti Anuța și-a întâmpinat musafirii cu sufletul deschis și le-a oferit din puținul pe care îl avea. Cartofii copți, împărțiți cu oamenii veniți să o ajute, au devenit începutul unei povești care avea să emoționeze mii de români. Povestea a început cu trei cartofi și s-a încheiat cu o plăcintă.
Campania „Casă de Crăciun pentru tanti Ana”
Vasile și voluntarii OffroadAjută Apuseni au pus atunci bazele campaniei „Casă de Crăciun pentru tanti Ana”. În doar câteva zile, oamenii s-au mobilizat, iar căsuța bătrânei a fost renovată: au fost schimbate ușile și ferestrele, pereții au fost reparați și zugrăviți, mobilierul vechi a fost înlocuit, iar soba a fost pusă la punct. Curtea a primit un gard nou, iar cămara a fost aprovizionată cu alimente.
La sfârșitul lunii noiembrie 2025, locuința a fost sfințită, într-un moment încărcat de emoție, la care au participat voluntarii care munciseră pentru a-i oferi bunicuței un cămin mai bun. Pentru tanti Anuța, schimbarea nu a însemnat doar o casă renovată, ci și siguranța că cineva se gândește la ea și că nu este singură.
„Am pierdut a doua mamă”
În lunile care au urmat, tanti Anuța a devenit un simbol al campaniilor umanitare. Prin filmările publicate pe rețelele de socializare, oamenii au ajuns să îi cunoască firea, vorbele, hărnicia și bucuria cu care își primea binefăcătorii. Îi alinta pe Vasile și pe două dintre voluntare drept „fetele mele și feciorul meu”.
„A trecut cu noi prin patru anotimpuri, prin soare și furtună, ne-a învățat să iubim mai mult aproapele, să nu punem preț pe lucruri. Și cel mai important, a primit protecția noastră. Și cerul plânge. Am pierdut a doua mamă”, a scris Vasile pe Facebook.
Mii de mesaje de condoleanțe
Mesajele de condoleanțe s-au adunat cu miile, fiecare purtând amintirea unei femei care, deși a trăit ani grei și în lipsuri, a știut să ofere celor din jur căldură, recunoștință și omenie. „O lume întreagă regretă plecarea ei! Dormi în pace, suflet bun!”, a transmis cineva.
O altă persoană a mărturisit că, deși a cunoscut-o doar prin filmările publicate online, bătrânica a reușit să îi transmită căldură și omenie: „Chiar dacă v-am cunoscut doar prin filmări, ați reușit să lăsați o urmă de căldură și omenie în sufletul meu. Drum lin spre lumină!”
Cei care au avut grijă de ea spun că tanti Anuța va rămâne de neînlocuit: „Aș avea de povestit la nesfârșit despre tanti Anuța, locul ei nu îl va putea ocupa nimeni niciodată. Noi am iubit-o așa cum a dat-o Dumnezeu în viața noastră”.
O ultimă dovadă de grijă
Cei care i-au fost aproape au anunțat că se vor ocupa și de organizarea înmormântării, după ce au primit acordul necesar. „Tanti Anuța a fost icoana sufletului nostru, din dragoste pentru ea, vă așteptăm alături. Am primit acordul de a ne ocupa de înmormântare”, au transmis cei implicați.
Tanti Anuța a plecat, dar povestea ei rămâne în amintirea celor care au cunoscut-o și în lecția de omenie pe care a lăsat-o fără să își propună vreodată acest lucru. A trăit cu puțin, dar a primit, în ultimul an, ceva ce banii nu pot cumpăra: sentimentul că aparține unei familii și că este iubită.
