Obiectivul de autosuficiență în carne de porc, pus sub semnul întrebării de dificultățile fermierilor
România își propune ca, până în 2028, să își acopere integral necesarul de carne de porc din producția internă. Pentru atingerea acestei ținte, autoritățile intenționează să continue finanțarea fermelor și să sprijine inclusiv proiectele eligibile care nu au beneficiat până acum de fonduri. Planul este anunțat însă într-un context economic dificil pentru crescătorii de porci, care spun că abia mai fac față cheltuielilor.
Fermierii reclamă o presiune economică tot mai mare, generată de scumpirea costurilor necesare întreținerii animalelor și de prețurile de comercializare care, în anumite situații, nu mai acoperă nici măcar investițiile făcute pentru obținerea producției. Problemele au fost semnalate de Ioan Ladoși, vicepreședintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România, în cadrul emisiunii „Apel Matinal”, difuzată de Radio România Actualități.
Costurile de producție depășesc prețul obținut pentru carne
Una dintre cele mai mari dificultăți cu care se confruntă crescătorii este dezechilibrul dintre costurile de producție și prețul obținut pentru kilogramul de carne de porc. Întreținerea animalelor presupune cheltuieli importante, iar creșterea acestora nu este întotdeauna reflectată în prețul de vânzare. În aceste condiții, activitatea fermelor devine tot mai greu de susținut.
Producătorii se văd puși în situația de a investi în continuare pentru menținerea efectivelor și a capacităților de producție, fără garanția recuperării cheltuielilor. O asemenea evoluție afectează nu doar profitabilitatea fermelor, ci și disponibilitatea producătorilor de a face investiții noi. Or, fără ferme funcționale, capacități de producție stabile și capital pentru dezvoltare, obiectivul creșterii producției interne riscă să rămână doar o țintă administrativă.
Pesta porcină africană, un risc care apasă în continuare sectorul
Ioan Ladoși a atras atenția și asupra modului în care autoritățile au gestionat pesta porcină africană, afirmând că această problemă nu a fost niciodată tratată cu seriozitatea necesară. Boala reprezintă unul dintre factorii majori de risc pentru sectorul suin, cu efecte asupra efectivelor de animale, activității fermelor și încrederii investitorilor.
Într-un domeniu în care reluarea producției și dezvoltarea capacităților necesită resurse importante și timp, problemele sanitare pot amplifica vulnerabilitățile economice deja existente.
Finanțarea, o condiție necesară, dar nu suficientă
Continuarea programelor de finanțare și sprijinirea proiectelor eligibile care nu au primit încă bani reprezintă o direcție importantă pentru dezvoltarea sectorului. Investițiile pot contribui la extinderea capacităților de creștere, modernizarea fermelor și consolidarea producției autohtone.
Totuși, finanțarea construcției sau dezvoltării fermelor nu rezolvă automat problema rentabilității. O exploatație poate beneficia de investiții, dar dacă prețul obținut pentru carne nu acoperă costurile de producție, sustenabilitatea activității rămâne incertă. Pentru ca sprijinul financiar să producă efecte durabile, acesta trebuie însoțit de măsuri care să ajute crescătorii să își mențină activitatea, să gestioneze riscurile sanitare și să poată valorifica producția în condiții economice viabile.
