Cutremurul din 10 noiembrie 1940: cel mai puternic seism al secolului XX în România
La 10 noiembrie 1940, sudul și centrul Moldovei, dar și nord-estul Munteniei au fost zguduite de cel mai puternic cutremur, ca energie eliberată, din secolul al XX-lea. Seismul a avut magnitudinea de 7,7 pe scara Richter și o intensitate de IX pe scara Mercalli. S-a produs la ora 03.39 și a durat 45 de secunde, având epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de 150 km.
În dimineața zilei de 10 noiembrie 1940, la ora 10.30, primele informații despre seism erau transmise publicului: mișcarea seismică de intensitate nouă spre zece s-a resimțit timp de patruzeci de secunde în București, duminică dimineața, la ora 3 și 40 de minute. Seismul a avut epicentrul în Munții Vrancei, unde se află vechi vulcani stinși. Un bloc de nouă etaje din centrul Capitalei a căzut la sol, existând un număr neprecizat de victime, iar multe alte case au avut de suferit, mai ales la acoperiș.
Panciu, distrus în proporție de 90-95%
În urma cutremurului, orașul Panciu a fost distrus în proporție de 90-95%: din 371 de case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 de case de paiantă sau bârne, aflate la periferie. De asemenea, orașele Focșani, Galați, Mărășești, Tecuci și Iași au suferit mari distrugeri.
Date fiind împrejurările politice, în urmă cu un an izbucnise cel de-al Doilea Război Mondial, informațiile referitoare la cutremurul din 1940 au fost în mare parte cenzurate. Cifra precisă a victimelor a fost doar estimată, fiind avansat un număr de 1.000 de morți și 4.000 de răniți, majoritatea în Moldova.
Cutremurul a fost resimțit puternic și în București, unde a produs importante pagube materiale. Blocul Carlton, un simbol al Bucureștiului interbelic și una dintre cele mai moderne clădiri ale vremii, a fost transformat, în câteva secunde, într-un uriaș morman de moloz. Clădirea, inaugurată în 1936, era construită din beton armat și avea 12 etaje, măsurând 52,5 metri de la fundație, și se afla la intersecția străzii Regale cu bulevardul Nicolae Bălcescu, denumit pe atunci Brătianu. Doar prăbușirea Blocului Carlton a dus la decesul a 140 de oameni.
Bilanțul victimelor și replicile seismice
La mai bine de 30 de ore de la cutremur, numărul victimelor și al daunelor era încă imposibil de evaluat, comunicațiile fiind temporar întrerupte, iar informațiile din întreaga țară incomplete. La București, lucrul continua la locul principal al dezastrului, blocul Carlton, unde din subsol ieșea în continuare fum, iar numeroase străzi din Capitală erau blocate din cauza pericolului de prăbușire. Regiunea petroliferă Ploiești-Câmpina a fost profund afectată.
În cursul ședinței Consiliului de Miniștri, generalul Petrovicescu, ministrul de Interne, a precizat că seismul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie a afectat mai grav Bucureștiul, Valea Prahovei, Galațiul și Focșaniul, iar efecte mai puțin grave s-au simțit în alte 19 orașe, mai ales în spațiul extra Valahia. Până în seara de 10 spre 11 noiembrie s-au înregistrat 267 de morți și 476 de răniți. În regiunile sinistrate au fost trimiși imediat medici, tehnicieni, alimente și material de construcții. La blocul Carlton fuseseră găsiți până atunci 54 de morți și 82 de răniți, iar în București 183 de clădiri au fost afectate și evacuate, alte 402 suferind pagube. Toate spectacolele erau interzise.
Încă de la începutul anului 1940 au fost înregistrate mai multe cutremure cu magnitudini mai mici. Cel de pe 22 octombrie 1940, cu magnitudinea de 6,5, a provocat crăpături în pereți și geamuri sparte. Șocul principal din 10 noiembrie a fost urmat de numeroase replici, dintre care șase au atins magnitudini de peste 5,0. Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 8.34, având magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maximă VI și adâncimea focală de 150 km. Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, după care s-a stins treptat.
Cutremurul a cauzat și importante efecte morfologice la nivelul scoarței terestre, în special în regiunile subcarpatice din Muntenia și Moldova, manifestate prin alunecări de teren, fisuri, tasări și țâșniri de apă din crăpăturile formate paralel cu cursurile râurilor. Seismul s-a resimțit pe mai mult de 2 milioane de kilometri pătrați, de la Sankt Petersburg și Moscova la Samara, Odessa, Atena și chiar Marsilia, spre vest până peste fluviul Tisa, iar spre sud-vest și sud în Iugoslavia, în toată Bulgaria și până la Istanbul. La Chișinău, cutremurul a produs 78 de victime și a afectat 2.795 de clădiri, dintre care 172 au fost distruse.
