Parastas de un an pentru Cardinalul Lucian Mureșan. Biserica Greco-Catolică își cinstește păstorul și se pregătește pentru o nouă etapă misionară
La 25 septembrie 2025, Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, s-a stins din viață. La un an de la trecerea sa la Domnul, este oficiat parastasul de pomenire, iar credincioșii sunt chemați să se roage pentru odihna sufletului său. Biserica Română Unită cu Roma îi datorează mult celui care a păstorit-o vreme de peste trei decenii.
O biografie care concentrează un capitol din istoria Bisericii
Lucian Mureșan s-a născut la 23 mai 1931, la Ferneziu, lângă Baia Mare, într-o familie simplă, dar cu o vie credință catolică. Regimul comunist i-a blocat drumul spre preoție: a fost pilot pentru avioane de vânătoare, trimis la Detașamentul de muncă de la Bicaz din cauza apartenenței religioase, iar în 1958 a fost îndepărtat din Institutul Teologic Romano-Catolic de la Alba Iulia. A continuat studiile clandestin și a fost hirotonit preot în secret, la 19 decembrie 1964. A devenit episcop la 3 martie 1990, arhiepiscop și mitropolit la 4 iulie 1994, arhiepiscop major la 14 decembrie 2005 și cardinal la 18 februarie 2012. Viața sa reflectă trecerea Bisericii Române Unite cu Roma de la suprimare și clandestinitate la libertate, reconstrucție și maturizare eclezială.
Fidelitatea și reconstrucția instituțională, dimensiunile moștenirii
Deviza „Fiat voluntas tua!” poate fi privită ca sinteza spirituală a unei existențe în care planurile personale au fost orientate de căutarea voinței lui Dumnezeu în împrejurări contrare. Chiar dacă Biserica nu mai trăiește clandestinitatea din perioada comunistă, ea trebuie să înfrunte noi provocări: schimbarea profundă a culturii, dimensiunea digitală a existenței, greutățile transmiterii credinței noilor generații, fragilitatea comunităților, mobilitatea socială și geografică, instrumentalizările ideologice și populiste ale sentimentului religios, precum și secularizarea. A doua dimensiune a moștenirii este vizibilă în reconstrucția instituțională a Bisericii. Contribuția Cardinalului Lucian a fost esențială în timpul păstoririi episcopale în Eparhia de Maramureș (1990-1994) și în Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș (1994-2025). Prin dobândirea demnității de Arhiepiscopie Majoră, în 2005, a consolidat instituțional Biserica Română Unită cu Roma, a coordonat constituirea structurilor sinodale și a înființat Episcopia Sfântul Vasile cel Mare de București, în 29 mai 2014. Beatificarea celor șapte Episcopi Martiri, celebrată de Papa Francisc la Blaj în 2019, a însemnat încununarea întregii sale slujiri.
După reconstrucție, un nou discernământ comunitar
Se simte nevoia reînnoirii viziunii și a strategiei, a reînsuflețirii elanului pastoral și a transformării memoriei martiriului într-o forță misionară pentru prezent. La 4 iunie 2026, Preafericitul Părinte Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în urma primirii consimțământului Sinodului Episcopilor, a decis convocarea Adunării Bisericii Arhiepiscopale Majore. Acest organism consultativ, prevăzut de legislația canonică, devine cadrul unui discernământ comun asupra apostolatului, organizării și misiunii Bisericii, cu participarea ierarhilor, a clerului, a persoanelor consacrate și a laicilor. Preafericitul Părinte Claudiu a subliniat că ne aflăm într-un „moment de cumpănă” și a exprimat convingerea că „întrunirea Adunării Arhiepiscopale Majore […] va sprijini Sinodul Episcopilor în asumarea deciziilor necesare reînnoirii pastorale, disciplinare și misionare a Sfintei noastre Biserici”.
Convocarea Adunării poate deveni un pas semnificativ în continuarea moștenirii Cardinalului Lucian, pentru că propune un discernământ comunitar autentic. Drumul care începe poate marca trecerea de la consolidarea instituțională dobândită în timpul Cardinalului Lucian la o vitalitate sinodală, pastorală și misionară, capabilă să pregătească viitorul. În această perspectivă, comemorarea Cardinalului Lucian Mureșan este necesară, dar nu și suficientă. Prețuirea și omagiul i se cuvin din plin și trebuie exprimate, însă acestea pretind curajul de a căuta, la rândul nostru, voința lui Dumnezeu și de a ne pune în slujba misiunii la care Biserica este chemată astăzi.
