Parfumurile Reginei Maria: reclama Mon Boudoir și violetele indiene de la un maharajah
Regina Maria a apărut în 1922 într-o reclamă a casei franceze Houbigant pentru parfumul Mon Boudoir, devenind una dintre primele figuri regale europene care și-au asociat public imaginea cu un parfum. Fotografia sa promova o gamă de produse cosmetice – parfum, apă de colonie, pudră și pomade – iar documentele vremii confirmă că Houbigant se prezenta drept „Parfumeur to Queen Marie of Roumania”.
Mon Boudoir fusese lansat de Houbigant în 1919 și fusese creat de parfumierul Robert Bienaimé, cel care lucrase și la celebrul Quelques Fleurs din 1912. Casa susține că Mon Boudoir a devenit imediat parfumul preferat al Reginei, purtat până la sfârșitul vieții. Cercetări asupra publicității Houbigant din perioada interbelică arată că în 1922 și 1923 au fost realizate afișe în care Regina Maria apărea alături de produsele casei, iar un registru de mărci din 1922 consemnează înregistrarea numelui „Mon Boudoir”. Parfumul original era mult mai opulent decât sugerează asocierea florală de astăzi: parfumierul Luca Maffei, care a studiat formula veche în arhivele Osmothèque, îl descria drept un parfum ambrat foarte bogat, cu trandafir, iasomie și violetă, dar și cu paciuli, opoponax, castoreum, labdanum și ambră cenușie.
În 2019, la un secol de la lansare, Houbigant a readus Mon Boudoir în colecția sa privată, într-o reinterpretare semnată de Luca Maffei. Versiunea actuală păstrează structura ambrată, florală și lemnoasă, cu note de vârf de bergamotă și piper, inimă de trandafir bulgăresc, iasomie, geraniu, heliotrop, iris și ylang-ylang, și bază de paciuli, lemn de santal, benzoin, vanilie de Tahiti, ambră cenușie și mosc. În locul componentelor animale din vechea formulă s-au folosit molecule moderne, iar formula a fost redusă la aproximativ 25 de componente. Parfumul este comercializat ca Eau de Parfum Extrême, la 210 euro flaconul de 100 ml și 25 de euro miniatura de 3 ml. Flacoane vechi, unele din cristal Baccarat, apar ocazional în licitații, cu estimări de 280–350 de euro.
O altă tradiție documentată în România vorbește despre un parfum de violete indiene primit în 1925 de la Maharajahul de Kapurthala, într-un flacon încrustat cu pietre prețioase, care ar fi devenit preferatul Reginei în ultimii ani de viață. Scriitorul Radu Sergiu Ruba a consemnat povestea, legată de un parfum de violete de pe coasta Coromandel. De aici provine și legenda că mirosul de violete al Reginei ar fi reapărut în anumite încăperi de la Pelișor după moartea sa, inclusiv într-o mărturie a unui fost grădinar despre Salonul de Aur în 1948.
În autobiografia sa, Povestea vieții mele, publicată în trei volume între 1934 și 1935, Regina Maria vorbește despre mirosul florilor ca instrument al memoriei. Un pasaj identificat de cercetătoarea Raluca Dună descrie prima întâlnire cu crinul alb, al cărui parfum puternic o transporta înapoi în copilărie. Regina a cultivat și aclimatizat violete la Peleș, floare care avea să devină una dintre cele mai puternice imagini asociate cu memoria ei.
Afirmația că Quelques Fleurs Royale ar fi fost parfumul Reginei trebuie tratată cu prudență: istoricul parfumeriei indică această creație ca fiind din 1941, după moartea Reginei Maria. În schimb, Quelques Fleurs, lansat de Houbigant în 1912, exista în timpul vieții sale, iar în 1923 imaginea Reginei a fost folosită din nou în publicitatea Houbigant, alături de produse din familia Quelques Fleurs. Cea mai corectă concluzie rămâne că Mon Boudoir este parfumul cel mai solid documentat ca asociat oficial cu Regina Maria, în timp ce pasiunea ei pentru violete este certă.
