Obiceiul „Tocacii” sau „Tocașii” în Apuseni: Tradiții străvechi păstrate în Gârda de Sus și Poiana Vadului
În inima Apusenilor, mai precis în satele Gârda de Sus și Poiana Vadului, obiceiul „Tocacii” rămâne o tradiție vie de sărbătoare, asociată cu Paștele. Acesta implică tinerii comunității, care se adună în grupuri și păzesc o toacă, utilizând arme improvizate din țevi și carbid pentru a da naștere unor zgomote asemănătoare împușcăturilor, menite să alunge spiritele rele din această lume.
Daniela Floroian, o cunoscută etnografoare din Alba, subliniază că acest obicei, cu rădăcini ce se întind pe o lungă perioadă de timp, a suferit adaptări de-a lungul anilor, dar esența sa a rămas. Tradiția „Tocacii” sau „Prăgșorul” este cunoscută în întreaga zonă, având variante diferite în funcție de comunitate, atât în ceea ce privește desfășurarea, cât și perioada în care se practică.
La Poiana Vadului, tocașii urmează părintele la casa parohială după slujba de Paște, colindând de-a lungul satului pentru a invita fetele nemăritate la jocuri. Aceștia sunt răsplătiți cu bani, mâncare și băutură, iar la finalul colindatului, sunt invitați să joace în centrul satului, la Căminul Cultural.
În Gârda de Sus, obiceiul continuă să fie practicat ferm, începând din Joia Mare și până în a doua zi de Paște. Tinerii păzesc toaca de la biserică, păzind astfel valorile comunității și îndeplinind un act de credință. La sfârșitul procesului, tocașii conduc preotul acasă, acompaniați de muzică, într-o atmosferă de bucurie și celebrare.
Etapele ceremoniale ale obiceiului „Tocacii”
Obiceiul începe cu formarea cetei de feciori, care în trecut era însoțită de un cal pentru transportul merindelor primite la colindat. O mare parte a tradiției implică păzitul toacei, simbolizând curajul și puterea băieților tineri. Aceasta era păzită de la furtul bărbaților căsătoriți, iar lipsa de succes în această misiune aducea rușine asupra celor ce păzeau.
Tinerii făceau colindatul din casă în casă, fiind răsplătiți cu ouă roșii, colaci și bani. De asemenea, toaca era realizată din paltin, adus din pădure, simbolizând veșnicia și viața Domnului Iisus, iar ciocănelele erau confecționate din lemn de esență tare.
Împușcătura spiritelor rele: o tradiție continuu
Tradiția bătutului toacei începe în Vinerea Mare și se încheie odată cu slujba de Înviere, tocacii având rolul de a proteja toaca și a alunga spiritele rele prin „împușcarea” simbolică cu carbid. De-a lungul timpului, acest ritual a devenit un simbol al reintegrării tineretului în comunitate, siparcurgând o serie de activități menite să unească generații diferite în spiritul tradiției.
În Duminica Paștelui, tocașii se îmbrăcă în costume populare și încep colindatul odată cu binecuvântarea preotului, având ca destinație casele din sat pentru a strânge bunurile necesare petrecerii de după slujbă. Gazdele sunt recunoscătoare pentru efortul lor și le oferă răsplată în diverse forme.
Petrecerea finală și continuitatea tradiției
Colindatul tocacilor se încheie cu o mare petrecere care poate dura mai multe zile, unde se servește mesele tradiționale iar tinerii se bucură de compania vârstei mai înaintate. Acest obicei, în ciuda modernizării, continuă să unească comunitatea, fiind o sărbătoare a sufletului și a tradițiilor străvechi. În final, tradiția străbunilor se dovedește a fi un veritabil legământ între generații, păstrând astfel vie identitatea culturală a zonei.
