Obiceiul „Tocacilor” sau „Tocașilor” în Apuseni, la Poiana Vadului și Gârda de Sus
În satele din Apuseni, precum Gârda de Sus și Poiana Vadului, tradiția de Paște a „Tocacilor” este un obicei vechi, păstrat cu drag de comunitate. Tinerii satului se adună în cete pentru a păzi o toacă și pentru a produce zgomote, imitând împușcăturile cu ajutorul tunurilor improvizate din țevi și carbid, având drept scop alungarea spiritelor rele.
O tradiție cu rădăcini adânci în istoria locală
Daniela Floroian, un cunoscut etnograf, afirmă că obiceiul „Tocacii”, prezervat de sute de ani în Alba, a evoluat în timp și a fost adaptat diverselor comunități. Această practică, desfășurată în preajma Paștelui, se aliniază ceremonialului colindatului de la Crăciun și este compusă dintr-o serie de ritualuri elaborate, care variază în funcție de localitate.
Ceremonialul „Tocacilor”: Secvențe și simboluri
În zona Poiana Vadului, tocașii însoțesc preotul de la biserică și colindă din ușă în ușă, animând atmosfera cu muzica și chemând fetele din sat la joc. Aceștia sunt recompensați cu bani, mâncare și băutură, iar după terminarea colindatului, invită comunitatea la o petrecere în centrul localității, la Căminul Cultural.
Veghea de Paște: Tradiții continue
În Gârda de Sus, tradiția se practică activastfel că, din Joia Mare până în a doua zi de Paște, tinerii veghează lângă biserică, bat toaca și alungă spiritele rele, acționând ca o pază simbolică, dar și ca un act de devoțiune religioasă. Aceste ritualuri culminază cu o festivitate de mare amploare în ziua de Paște, în cadrul căreia preotul este condus acasă de tocași.
Ritualuri și simboluri asociate cu „Tocacii”
Obiceiul începe cu formarea cetei de feciori, care, în trecut, era acompaniată de un cal cu desagii plini de merinde adunate de la colindat. Secvențele ceremoniale includ veghea toacei, esențială pentru a preveni furtul acesteia de către bărbații căsătoriți, iar eșecul în îndeplinirea acestei misiuni aducea o rușine severă asupra tinerilor.
Cum se realizează toaca: Tradiții de meșteșug
Formarea cetei de tocaci începe în timpul Postului Mare, tinerii având ca sarcină alegerea arborilor de paltin, necesari pentru confecționarea toacei. Aceasta simbolizează veșnicia și anunță Învierea Domnului. În unele localități, tradiția cere utilizarea toacei existente în biserică, în loc de confecționarea uneia noi.
Un ritual al alungării spiritelor
Din Vinerea Mare, tocacii duc lemne la cimitir pentru a aprinde un rug purificator, marcând începutul bătăii toacei care se desfășoară până la slujba de Înviere. Aceștia colindă gospodăriile din sat, celebrarea culminând cu un joc popular, la care participă întreaga comunitate.
Tradiții moderne și continuitate
Pe parcursul colindului, familiile din comunitate contribuie cu daruri pentru a sprijini sărbătoarea de Paște, iar activitățile de petrecere continuă timp de câteva zile, subliniind importanța comunității și a relațiilor umane. Acest obicei, cu toate variațiile sale, continuă să reprezinte un simbol al identității culturale din Apuseni, păstrând viu spiritul tradițiilor moștenite.
