27 MARTIE 1918: UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA, PRIMA PROVINCIE CARE S-A REÎNTREGIT ÎN HOTARELE ROMÂNEŞTI
Basarabia, teritoriu cu o identitate românească profundă, a fost prima provincie care s-a reîntregit în hotarele româneşti pe data de 27 martie 1918. Această unire istorică a avut loc în contextul dezmembrării Imperiului Rus, când s-a proclamat principiul autodeterminării, marcând astfel despărțirea de un imperiu care înglobase forțat această provincie românească din anul 1812.
După înființarea Republicii Democrate Moldovenești la finalul anului 1917, Basarabia a început să își clădească iarăși destinul. Primul pas a fost proclamarea autonomiei în cadrul Republicii Ruse, urmată de independența față de Rusia bolșevică, rezultând în final în istorica unire cu Regatul României. Această asociere a durat 22 de ani, până pe 28 iunie 1940, când un ultimatum din partea Uniunii Sovietice a dus la cedarea Basarabiei, un act dictat de Pactul Hitler-Stalin, soldat de ocupația acesteia de către Armata Roșie.
EVENIMENTELE PREMERGĂTOARE
Tratatul de la București din 1812 a dus la integrarea Basarabiei în Imperiul Rus, generând o competiție identitară între două viziuni opuse: „românismul”, care pleda pentru unirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice, și „moldovenismul”, sprijinit de autoritățile ruse, care viza separarea culturală și politică. Astfel, unirea din martie 1918, votată de Sfatul Țării, a reprezentat un triumf al mișcării „româniste”.
După Revoluția din Februarie 1917, au avut loc adunări ale reprezentanților tuturor claselor sociale din Basarabia, care au cerut autonomie. În urma acestor evenimente, la 26 martie 1918, un congres al Sfatului Țării a votat favorabil unirii cu România, demonstrând voința populară de a reveni la trunchiul istoric național.
UNIREA
Premierul român Alexandru Marghiloman a fost prezent la Chișinău pe 26 martie 1918, unde a susținut discursuri în favoarea unirii. A urmat votul din 27 martie, când Sfatul Țării a decis prin vot nominal deschis unirea cu România, proclamând: „Republica Democratică Moldovenească se unește cu Mama sa, România”. În acea zi, 86 de deputați au votat pentru, în timp ce doar 3 au fost împotrivă, iar 36 s-au abținut. Entuziasmul a fost deosebit acolo, cu strigăte de „Trăiască Unirea cu România!”
După întoarcerea premierului Marghiloman la Iași pe 30 martie, decretul regal a confirmat oficial actul unirii, generând un nou capitol în istoria românească. Totuși, odată cu noile schimbări politice, Sfatul Țării s-a autodizolvat la 27 noiembrie 1918, odată cu încrederea în viitorul democratic al Basarabiei, în cadrul României întregite.
RECUNOAȘTEREA INTERNAȚIONALĂ A UNIRII
Contextul internațional a dus la recunoașterea unirii Basarabiei cu România de către principalele puteri, fiind formalizată printr-un tratat semnat la 28 octombrie 1920. Totodată, recunoașterea suveranității României asupra acestui teritoriu de către guvernele aliate a fost un pas semnificativ în consolidarea poziției României în Europa.
URMĂRILE UNIRII
Unirea din 1918 a ferit Basarabia de tumultul războiului civil din Rusia și de efectele devastatoare ale regimului bolșevic. În următorii 22 de ani, Basarabia a fost un refugiu pentru numeroși oameni care au scăpat de ororile din vecinătatea ei. Totodată, a existat și o parte a populației care, în special dintre cei săraci și din rândul evreilor radicali, s-a opus acestei uniri, subliniind complexitatea identității regionale și a tensiunilor dintre diferitele comunități.
Astfel, Unirea Basarabiei cu România rămâne un moment esențial în istoria românească, simbolizând phoenixul renașterii naționale și aspirând la un desfășurător ce va continua să influențeze identitatea și cultura acestor teritorii până în prezent.
